TRỞ VỀ TRƯỜNG XƯA - Bài cuối

25/09/2025

Impresia noastra despe un coleg roman

De data aceasta, când noi am intors si am vizitat Universitate Tehnica Cluj-Napoa, am auzit povești, am văzut și ne-am simțit parte din viața colegiilor noștri. Cea mai mare impresie lăsată asupra noastră este cultura comportamentului în familie, prieteni și în societate. Multe lucruri ne-au făcut să izbucnesc când am aflat că au civilizație europeană, dar sunt foarte blând, umil și foarte grijuliu. Bărbații, pe lângă respectarea femeilor, sunt și dispuși să împărtășească chiar și cele mai mici lucruri de zi cu zi. Femeile sunt meticuloase în bucătărie, toată lumea știe să facă prăjituri și gemuri folosind tot felul de fructe. De asemenea, sunt foarte economisitor și priceput în îngriji soțul, copiii și nepoții. Credincios este ceva pe care îl știm prin povești aleatorii spuse de cupluri...

Printre ei, există o familie pe care nu putem să nu o amintim cu surprize încântătoare: familia lui Tucudean Ioan (nume scurt: Tucu) - coleg de an.

Pe drumul de la Cluj la Oradea, Tucu s-a confisat încet-încet despre viața sa: un inginer constructor a trecut prin multe suișuri și coborâșuri pentru a rămâne ferm în postura de om de afaceri de succes astăzi. Visul lui Tucu din copilarie a fost era să zboare pe cer si acrobația și a fost acceptat la școala militară de piloți. Familia lui nu era bune din pucnct de vedere economic, așa că mama lui l-a sfătuit pe fiul sa aleaga să studieza construcțiile, pentru avea o viata mai confortabilă în viitor. Fiul filial și-a ascultat mama. După absolvire, Tucu s-a întors la muncă la șantierul din Oradea și punctul de cotitură pentru el de a trece de la comandant de șantier la om de afaceri a avut aici principalul punct de plecare...

La începutul anilor 1990, după răsturnările politice din România, familia Angelei (soția lui Tucu) aproape că și-a pierdut toate bunurile și cariera ei era în pericol de a ieși în fum. Fratele Angelei, Maxim, era atunci unul dintre oamenii de afaceri talentați ai României. El este proprietarul unei mari fabrici cu până la 12.000 de lucrători de confecții care exportă în țările europene.

Deși brusc cu mâna goală, Maxim a fost încă foarte entuziasmat de obiectivul ales, așa că l-a convins pe Tucu să reconstruiască de la zero fabrica de confecții cu el. Tucu se ocupă de alegerea locației - proiectarea și construirea noii fabrici în timp ce Maxim se ocupă de achiziționarea de echipamente - alegerea tehnologiei - recrutarea muncitorilor...

După mai bine de 2 ani de construcție, fabrica a început să producă multe produse și a venit și timpul să ramburseze împrumuturile bancare și salariile unui număr mare de muncitori... În același timp, au apărut noi dificultăți: produsele nu pot fi vândute, riscul de faliment există, băncile pot confisca datoriile, muncitori pot pleca...

Confruntat cu această situație dificilă, Tucu a decis să călătorească singur prin țară (chiar mâncând pâine și dormind în mașină in niste cazuri) pentru a introduce produse și a livra mărfuri în fiecare mic magazin. Continuu timp de aproximativ 3 luni, au existat sute de magazine care vindeau produsele fabricii. Fondurile au reînviat, fabrica și-a extins producția și a exportat cu succes produse în străinătate. De atunci, Tucu și familia soției sale au devenit din ce în ce mai stabile pe piață. Tucu iubește munca, iubește natura și speră să construiască o fundație economică de familie si pentru că de multe ori construiește proiecte, dacă are bani în plus, cumpără firesc mai mult teren pentru a-și construi o casă de vacanță...

Deși ocupat cu munca, Tucu și-a petrecut dimineața zilei de 8 plimbându-se cu noi în centrul orașului. A doua zi, el ne-a dus să vizităm peștera din Petrisa și apoi la motelul familiei pentru aproximativ o jumătate de oră cu masina. Acolo am avut experiențe minunate cu familia sa. Nu se poate să nu ne luăm ochii de la Angela - soția harnică, talentată, cu frumusețea tinereții ei care încă nu s-a stins, și copiii și nepoții ei frumoși, inteligenți, afectuoși - ne simțim atât de cald în acel spațiu. Copiii continuau să se cufunde în brațele bunicii, îmbrățișând-o pe gâtul bunicului și șoptind de parcă ar fi fost prieteni (în timpul petrecerii din curtea hotelului, am urmărit cu pasiune și scena în care bunicul-nepot se împleteau atât de drăguț). Fiica lor are frumusețea combinată a tatălui și a mamei sale, blândă ca o fetiță asiatică care este mereu alături de doi fii, mângâindu-i pe cei doi băieți frumoși ca îngerii. Din când în când, Alexandru aducea cărți și cei doi bunicul si nepotul își puneau capetele și șopteau. Ginerele vorbea rar și stătea în bucătărie, dar din când în când își ridica fiul ca să-l îmbrățișeze și să-l sărute. Angela este cu adevărat o femeie care se pricepe la îngrijire. Ea era mereu în bucătărie, s-a dus imediat în casă și s-a dus imediat în grădină să ia câteva cutii de căpșuni roșii coapte, ne-a adus nouă si apoi a intervenit cu bucurie în povestea fără sfârșit... (A doua zi, la petrecerea organizată de absolvenții vietnamezi cu Pho și Nem, fiul - fica - nora - ginerele - nepoții lor toți au venit. Fiul înalt si mare la fel ca tatăl lui, cu o față strălucitoare și un râs bun. Nora lor este drăguță și abordabilă)

După o masă pe îndelete de ceai, noi l-am întrebat pe Tucu: „Sunteți cu toții niște oameni foarte sinceri. Deci, de unde vine asta? Smile brightly, el slowly: “toată viata mea, mi-a făcut plăcere, am simtit când cineva vrea să fie lăngă de mine cu sincere si bucurie. Nu-am iubit niciodată omul care zice una si face alta. In voi, am simtit extreme de mult sinceritate si bucurie, incă vorbiti Romăneasca. Dar, cel mai mult că mi-ati spus că România pentru voi este a doua tară cu emotii evidente, atunci lacrimile pareau să curgă...” Apoi mărturisește: „Înainte știam despre Vietnam doar prin filme. Cred că dacă Dumnezeu mă ajută, voi avea ocazia să vă vizitez acasă voastra. Sunt sinceră și serioasă, așa că lucrurile nu îmi fac lucrurile dificile. Dacă ne iubești, vă rog vino aici, vă așteptăm mereu.” Tucu se lauda: ieri Alexandru i-a soptit la ureche "bunicul, asa am visat colegii tăi".

Tucu ne invita sa vizitam fabrica sa de confectii de export Maxim, incluzand: atelier de masurare-taiat, atelier de cusut, atelier de calcat, ambalare produs finit si standarde de etichetare... Fabrica este proiectata si executata chiar de el are cupole frumoase pentru aerisire și sisteme de iluminat, cu o arhitectură asemănătoare terminalului aeroportului Henri Coandă din Bucaret.

Tucu și Angela s-au ținut de mână pentru a depăși multe greutăți pentru a avea astăzi o viață plină și fericită alături de copiii și nepoții lor. Tucu a povestit că pe vremea când era student în anul II, el a facut stagiu din Oradea si a cunoscut și s-a îndrăgostit de o fată frumoasă dintr-o familie înstărită. Nunta a avut loc după anul III. Acea dragoste frumoasă a avut 47 de ani fericiți. Angela este un punct de sprijin solid pentru Tucu în toate situațiile. Tatăl-bunicul își petrece tot timpul la muncă și familie, așa că nu și-a luat niciodată vacanță în 35 de ani. În ciuda faptului că este atât de dedicat afacerilor, Tucu încă se joacă des cu nepotii, vorbește cu nepotii, îl înțelege și îl îndrumă cu meticulozitate în cum să aranjeze fiecare lucru mic și cum să-și hrănească visele. Este uimitor să văd că modelul de elicopter pe care l-a făcut pentru nepotii este suficient de mare pentru ca nepotii lui să stea în carlingă și să exerseze ca un pilot.

Bun la suflet si curajos, Tucu are si un suflet bogat. În incinta fabricii sunt plantați mulți pomi fructiferi și tufe de trandafiri. Privind florile, ne-am gândit: Sunt trandafirii așezați în vaze elegante de ceramică în camera de hotel în ultimele zile tăiați și cules din grădina de aici?

De neconceput: mâinile unui inginer constructor care a făcut lucrări grele pe șantiere înainte de a deveni manager de afaceri și de a participa la zboruri sportive ar putea transforma cu meticulos bucăți de lemn aruncate în divertisment pentru nepotii. Un spațiu mic este un atelier de design de jucării plin de tot felul de instrumente. Acolo, Tucu poate munci cu sarguinta pentru a finaliza lucrări de artă pentru nepoții. Ascultându-te vorbind și privind jucăriile din lemn pe care le-a făcut și pe care le vrea face pentru nepotii, înțelegem de ce nepotii iubesc atât de mult bunicul.

În birou, am văzut: pe lângă masă și scaune, fotografii cu elicoptere atârnate pe perete, un dulap vechi din lemn, o plantă mică și frumoasă în ghiveci, mai era și un scaun pentru copii (probabil aparținând nepotul lui aproape doi ani).

Tucu a stat acolo scriind cu grijă rândurile dedicate nouă pe cartea peisajului orașului Oradea. Imaginea unui om de afaceri de succes cu o familie numeroasă, bine manieră, atât de simplă și surprinzător de rustică, ne face atât de fericiți. Timpul petrecut interacționând cu Tucudean Ioan și familia lui nu a fost mult, dar suficient pentru ca noi să simțim, să iubim și să respectăm. Antreprenori precum Tucudean arată potențialul oamenilor care îndrăznesc să gândească, îndrăznesc să facă și reușesc, adăugând la speranța unei Românii dezvoltate în viitorul apropiat.

Luându-ne rămas bun de la el, purtăm cu noi amintiri frumoase ale unei persoane a cărei sinceritate a fost întotdeauna considerată cel mai important lucru. Ne amintim clar ce le-a spus copiilor lui: „Dacă nu muncești și nu știi să te descurci, nu vei avea nimic. Și amintiți-vă: dacă banii vin ușor, vor dispărea repede. Nu avem bani în bancă, dar avem lucruri de vândut și o valoare care poate fi convertită în bani - acestea sunt active”.

Din fericire, să-l auzim pe Tucu (un prieten foarte umil, cu o față bună și cu ochi blând) vorbind despre sine, înțelegem: pentru el, dificultățile-eșecuri sau avantaje-reușite au toate motivele - este doar lucrând serios și știind cum să răspunzi pe baza experienței practice și a propriei sincerități vei avea un succes durabil.

Tucudean Ioan reprezinta personalitatea Romaneasca pentru ca noi să o contemplăm, să credem, să iubim si să apreciem...

Grupul de absolvenți 74-79 Institutul Politehnic Cluj-Napoca, iunie 2024

Tin tức mới